În domeniile generării de energie termică și al prelucrării petrochimice, unde temperaturile și presiunile ridicate sunt normele, oțelul aliat A335 P91 este un material esențial. Este utilizat pe scară largă în conductele principale de abur și în secțiunile fierbinți de reîncălzire datorită rezistenței sale excelente la temperaturi ridicate, rezistenței la fluaj și rezistenței la oxidare. Cu toate acestea, apare o întrebare frecventă în timpul achiziționării sau utilizării: Care este diferența dintre Tipul 1 și Tipul 2? Acest articol oferă o explicație detaliată.

Diferența principală: Procesul de fabricație și microstructura

Cerințele privind compoziția chimică pentruA335 P91sunt definite chiar de standardul ASTM A335. Clasificarea Tipului 1 și a Tipului 2 nu provine din ASTM A335, ci dintr-un alt standard esențial: ASTM A213 (Specificație standard pentru oțel aliat feritic și austenitic fără sudură pentru tuburi de cazane, supraîncălzitoare și schimbătoare de căldură).

Diferența fundamentală dintre cele două tipuri constă în procesul final de tratament termic de fabricație, care are ca rezultat direct o diferență în microstructura lor.

P91 Tip 1

Se supune unui proces de normalizare + revenire. Țeava este normalizată peste temperatura de austenitizare și apoi supusă unei reveniri înalte.

Microstructură: Se obține o structură martensitică complet revenită. Aceasta este cea mai clasică și comună condiție pentru oțelul P91, oferind cea mai bună combinație generală de proprietăți mecanice.

P91 Tip 2

Se supune recoacerii subcritice. Țeava este recoaptă la o temperatură sub Ac1 (temperatura critică inferioară).

Microstructură: Structura sa este formată din ferită recoaptă + carburi. Nu trece prin procesul complet de normalizare pentru a forma martensită.

De ce există tipul 2?

Procesul de tip 2 există în principal pentru a îndeplini toleranțe dimensionale extrem de stricte.

Procesul de Normalizare + Revenire poate provoca ușoare distorsiuni sau modificări ale ovalității țevii, ceea ce poate fi problematic pentru aplicațiile cu cerințe de precizie ultra-înaltă.

•Recoacerea subcritică se efectuează la o temperatură mai scăzută și este un proces mai blând, păstrând mai bine geometria și dimensiunile precise ale țevii după prelucrarea la rece.

Diferențe de performanță și precauții importante

Cea mai importantă diferență constă în proprietățile mecanice, în special în rezistența la temperaturi ridicate.

•Tipul 1 (N&T): Posedă rezistența maximă și rezistența la fluaj ridicată cerute de specificațiile standard. Este condiția preferată și standard pentru proiectare și aplicare.

•Tipul 2 (recopt): Rezistența sa este semnificativ mai mică decât cea a tipului 1. Rezistența la temperaturi ridicate și proprietățile de fluaj nu pot îndeplini cerințele Cerințe pentru materialul P91 conform standardului ASTM A335.

Prin urmare, materialul de Tip 2 NU trebuie utilizat NICIODATĂ direct în condiții de temperatură/presiune ridicată! Dacă se achiziționează țevi în stare recoaptă subcritic (Tip 2), producătorul sau utilizatorul final TREBUIE să efectueze un tratament termic complet de normalizare și revenire înainte de instalarea finală. Aceasta transformă microstructura lor în martensită complet revenită (adică, convertind-o la starea de Tip 1), atingând astfel proprietățile mecanice necesare.

Tabel comparativ rezumativ

În termeni simpli, A335 P91 Tipul 2 este o stare „semifinisată”, care sacrifică toate proprietățile de rezistență pentru ușurința fabricării și dimensiuni garantate. Pe de altă parte, Tipul 1 este starea de „produs finit”, posedând toate proprietățile necesare pentru a face față mediilor cu temperaturi ridicate și presiuni ridicate.

În timpul achiziției și inspecției, este esențial să specificați ce condiție aveți nevoie și să verificați informațiile privind tratamentul termic din certificatele de material. Asigurarea faptului că țevile instalate au microstructura și proprietățile corecte este esențială pentru garantarea funcționării sigure și fiabile a centralelor electrice și a instalațiilor industriale.